Închid ochii , nu văd nimic , nimic nu pot să văd
Aud doar un cîntec ce cîntă , ce cîntă adînc în mine
Vorbesc cu mine singur şi vreau să mă gîndesc la bine
Dar nu pot , căci singur în întuneric eu mă pierd.
E frig , e întuneric , aud doar glasuri ce vorbesc încet
Fără uşi , fără ferestre , mă simt închis şi aer nu-mi ajunge
Simt că deja nici sîngele prin vene nu mai curge
Simt că deja nici inima nu mai bate în piept.
Simt o durere , defapt nu mai pot , nu mai pot simţi nimic
Timpul trece , iar eu mă transform într-o statuie , am împietrit
Sunt un obiect , nu mai sunt viu , nu mai pot ceva să simt
Şi totuşi am rămas singur în întuneric privind la infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu