Privind pe geam, privind afară
Privind la ceru-nnourat,
La infinit gîndul îmi zboară
Privind la ceru-nnourat,
La infinit gîndul îmi zboară
Şi mă gîndesc la ce-am uitat.
Nu am uitat, căci n-am ştiut,
Eu doar exist sau eu trăiesc
O viaţă costă foarte mult
Atunci cînd totul preţuiesc.
E greu să aflu cine sunt
E dificil, e complicat,
Eu doar exist nimic mai mult,
Iar mă gîndesc la ce-am uitat.
Din nou, ce n-am ştiut, nu pot să uit,
Şi-ntruna mă gîndesc şi mă gîndesc
Mi-e greu, mă doare foarte mult,
Cînd de mine-mi amintesc.
Oricum nu am primit răspuns,
Eu doar exist sau eu trăiesc
O viaţă am, aşa mi-a spus,
Un glas plăcut şi sufletesc.
Glasul sufletului a fost,
Că eu trăiesc el mi-a şoptit,
Că să exist, nu are rost,
Că voi trăi cum am trăit.
Că
sunt pustiu cum şi am fost,
Că nu trăiesc ci doar exist
Şi restul n-are nici un rost,
Fiindcă sunt un pesimist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu