Strigăt.

Admirînd al soarelui apus

Ascultînd încet cum suflă vîntul

Gîndul meu la tine este dus

Vreau să spun - 

Dar nu găsesc cuvîntul.

Căutînd pe cerul cel senin

Chipul ce demult nu l'am văzut

Ascultînd cum vîntul suflă lin

Glasul ce'ţi vorbeşte a tăcut.

A tăcut , că nu l'ai auzit

Te'a strigat dar tu nu i'ai răspuns

A tăcut , e tare obosit

Şi supărat în mine sa ascuns.

Ascultă , el te strigă'ntruna

În şoapte el te strigă ne'ncetat

Plînge pentru dînsul chiar şi luna

Plînge după o fată , un băiat.

Eşti întruchiparea fanteziei

Muza mea cu trupul de femeie;

Ca'n poveşti la noi eu vreau să fie

Vreau să ne învidieze zeii.

Întoarce'te , priveşte'mă , zîmbeşte'mi

Dă'mi voie să'ţi ofer întregul univers

Apropiete de mine şi şopteşte'mi

'' - Te'am auzit , pe tine te'am ales. ''

Privind spre cerul înseninat

Un simplu gînd totul a fost

Cu glas puternic am strigat

Să sper la tine n'are rost.

Dar ştiu , răbdare o să'mi ajungă

Te'oi aştepta o viaţă'ntreagă

Dar aşteptarea'i tainică şi lungă

Nimeni n'a putut s'o înţeleagă.

Din nou , eu strig şi strig la tine

Îţi spun că tu eşti viitorul meu

Te rog să fii alăturea de mine

Doar lîngă tine vreau să fiu mereu.

Acum.

Acum cînd totul n-are sens.

Cînd nu mai lupt ca să trăiesc,

Cînd să renunţ acuma vreau

Cînd toţi de mine hal nu au.

Acum cînd totul e pustiu.

Cînd nu mai vreau ca să mai fiu,

În jur privesc şi totul mă întristă

Iar viitorul nu există.

Acum cînd visele îmi mor.

Şi nu-mi mai văd un viitor,

Cînd sentimentele dispar

Şi tot ce fac e în zadar.

Acum cînd nuştiu ce să fac.

Nu pot vorbi într-una tac,

Cînd nu mai pot visa deloc

Simt cum ard şi cum i-au foc.

Cuvântul.

Cuvântul este tot ce vreau,

E tot ce știu și tot ce pot.

Cuvântul este tot ce am.

Cuvântu-mi este crezul. Tot!

Eu scriu aproape de când sunt,

De când nici nu știam a scrie.

De e momentul bun sau crunt,

Eu îl trăiesc prin poezie.

În poezie mă regăsesc,

Trăiesc prin gânduri diferite.

Eu tot în versuri plâng, iubesc

Și scap de boli, dureri, ispite.

Prin versuri trece viaţa mea.

E dulce. Capătă un sens.

Nu poate nimeni să mi-o ia,

Până mai am măcar un vers.

Cine-i poetul? E-un om ce știe.

Cum să adune gânduri, vise.

Să le-mpletească-n poezie,

Din scene, dar și din culise.

Eu la cuvinte mă pricep.

Cuvintele-s averea mea.

Doar prin cuvinte mă concep.

Căci ele-mi sunt și liniștea.

Cuvântu-mi este crezul. Tot!

Cuvântul este tot ce am.

E tot ce știu și tot ce pot.

Cuvântul este tot ce vreau.

Celei ce mă caută.

Cine eşti , încă nu te ştiu

Dar te iubesc pe zi ce trece

De e devreme sau e tîrziu

Te aştept,

Chiar dacă-mi este rece.

Nu te cunosc dar te visez

Şi-ades cînd soarele apune

Şi cînd adorm încet şoptesc

Te citesc ca pe-o rugăciune.

Te văd oriunde, te văd acum

Te caut, te caut şi pe străzi

Te strig, vreau ceva să'ţi spun

Unde eşti , chiar nu mă vezi?

Eu stau, tu stai dar nu aici

Şi tu nu eşti, ici, lîngă mine

Şi vreau ca tu să înţelegi

Că totul , totul va fi bine.

Vorbesc încet, să mă auzi

Departe, departe eşti de mine

În viaţa mea vreau să pătrunzi

Vreau numai tu şi nu oricine.

Eu simt că doar pe tine te iubesc

Dar tu , tu de asta nici nuştii

Vorbesc încet, încet şoptesc

Te-aştept să vii, dar tu nu vii.

Leu.

Nemuritor , ştiu , pentru că mereu am fost şi sunt un rege

Toţi tac cînd eu vorbesc , pentru că am fost şi sunt un zeu

Toţi mă ascultă , dar nimeni , nimeni nu mă poate înţelege

Nu-i de mirare , căci tot ce spun , spun că am fost şi sunt un Leu.

Şi toţi privesc de jos în sus la mine chiar dacă ei nu înţeleg

Orice ar fi ploaie ori vînt , noapte sau zi asta eu mereu aleg

Stăpîn pe apă şi uscat , în cer şi pe pămînt , oriunde în univers

Eu sunt născut pentru a conduce , dar de ce eu , nu am înţeles.

Plin de mîndrie , mereu cu capul ridicat merg doar înainte

Vor trece zile , vor trece ani , dar toţi mereu vor ţine minte

Că am fost un soare , am fost un rege , am fost un zeu

Că am fost o stea , am fost lumina , am fost un Leu.

Între patru pereţi.

Închid ochii , nu văd nimic , nimic nu pot să văd

Aud doar un cîntec ce cîntă , ce cîntă adînc în mine

Vorbesc cu mine singur şi vreau să mă gîndesc la bine

Dar nu pot , căci singur în întuneric eu mă pierd.

E frig , e întuneric , aud doar glasuri ce vorbesc încet

Fără uşi , fără ferestre , mă simt închis şi aer nu-mi ajunge

Simt că deja nici sîngele prin vene nu mai curge

Simt că deja nici inima nu mai bate în piept.

Simt o durere , defapt nu mai pot , nu mai pot simţi nimic

Timpul trece , iar eu mă transform într-o statuie , am împietrit

Sunt un obiect , nu mai sunt viu , nu mai pot ceva să simt

Şi totuşi am rămas singur în întuneric privind la infinit.

Хочу.

Хочу бежать, Но я стою.

Хочу кричать, Но я молчу.

Хочу обнять, Но отвернусь.

Хочу реветь, Но я смеюсь.

Хочу тебя, Но не скажу.

Хочу простить, Но не могу.

Хочу забыть, Но не забуду.

Хочу убить, Но я не буду.

Хочу любить ,Но не люблю.

Хочу остаться, Но я уйду.