În tăcere , totul i-a viaţă din tăcere
Viaţa e o poezie plină de durere,
Speranţa ne ajută să trecem peste toate
Şi noi sperăm într-una şi ne gîndim că poate.
Că poate va fi bine , fără să fac ceva
Că poate va fi bine şi în viaţa mea,
Că poate v-oi putea să fac ce n-am putut
Că poate v-oi uita ce n-am putut să uit.
Dar sincer nu-mi doresc să uit pe cineva
Din suflet o iubesc , mereu v-oi aştepta,
V-oi aştepta să-mi spună că n-a fost în zadar
Că pentru aşteptare eu v-oi primi în dar.
O viaţă fericită , plină de culori aprinse
Că v-oi călca pe pragul uşilor deschise,
Că v-oi privi-nainte şi v-oi zîmbi cu drag
Şi v-oi păşi încet peste acel prag.
V-oi privi spre cer , v-oi privi la stele
V-oi privi în sus v-oi privi la soare,
Şi v-oi înţelege că sensul vieţii mele
Defapt aş spune că viaţa mea sens n-are.
Sensul poate este , ca să sper într-una
Poate este altul care eu nu-l ştiu,
Vreau ca-n viaţa mea să fie numai una
Vreau ca-n viaţa ta numai eu să fiu.
Şi sper că acest dar de la tine-l v-oi primi
Şi sper că vine ziua în care v-oi simţi,
Că este reciproc , că totul este bine
Că tu v-ei fi mereu alăturea de mine.
Curg lacrimi printre rînduri , rînduri
Căci viaţa e o poezie plină de durere,
Îmi trec prin minte mii de gînduri
Şi ele apar tot din tăcere.
